Copiii care efectuează terapie în centrele S.U.I.T.A. beneficiază de re-evaluări periodice interne, gratuite, ori de câte ori este nevoie, pentru a schimba obiectivele și programele terapeutice.
Stabilirea corectă a obiectivelor și a metodelor de intervenție este un pas deosebit de important în procesul de dezvoltare al copilului. Acestea trebuie stabilite având în vedere atât vârsta biologică a copilului cât și nivelul actual al dezvoltării (vârsta mentală), pre-achizițiile necesare pentru a dobândi o nouă abilitate, ritmul de învățare al copilului, nivelul de dificultate al abilităților pe care dorim ca acesta să le dobândească, frecvența cu care copilul vine la terapie și posibilitățile părinților de a continua procesul terapeutic în mediul de acasă. Când vine vorba despre comportamentele negative ale copilului, obiectivele și metodele de intervenție stabilite trebuie să țină cont, în primul rând, de periculozitatea comportamentelor negative, atât pentru copil cât și pentru cei din jur, de istoricul de întărire al acestora (de cât timp se manifestă comportamentele), de intensitatea și frecvența acestora, de funcția pe care aceste comportamente o au pentru copil și de mediul în care ele apar (ori stimulii sau persoanele în prezența cârora apar). Cel mai important aspect în targetarea corectă a comportamentelor, atât pozitive cât și negative), este validitatea socială. Comportamentele pe care dorim să le predăm (achiziții/ abilități de comunicare, limbaj, joc, sociale, cognitive, școlare, motrice, de autonimie etc.), sau cele pe care dorim să le diminuăm și să le înlocuim trebuie să fie valide din punct de vedere social, acest lucru însemnând că trebuie să aibă o importanță deosebită, în primul rând pentru copil, să reprezinte un plus în ceea ce privește capacitatea copilului de a se raporta la mediu, de a fi în siguranță, de a se integra, de a se face înțeles, de a nu fi discriminat ș.a.m.d., în al doilea rând pentru părinți și pentru apropiați ca aceștia să aibă o calitate a vieții cât mai bună și să se poată raporta corect la copil și să se poată implica într-un mod optim în procesul de dezvoltare al copilului, și în al treilea rând pentru societate (colegi, prieteni, educatori și alte persoane din societate cu care copilul intră în contact în diverse situații sociale).
Ori de câte ori terapeuții semnalează o schimbare, atât în bine (dobândirea unei achiziții care este în curs de predare, dispariția/diminuarea unui comportament problemă care a fost targetat), cât și în rău (apariția unui comportament negativ) are loc o re-evaluare a copilului. Aceasta este desfășurată de către terapeutul copilului împreună cu coordonatorul planului și al echipei de intervenție și are ca scop verificarea achizițiilor învățate, introducerea noilor abilități (obiective) ce vor fi predate în terapie, stabilirea funcției și a metodelor de diminuare a comportamentelor negative (acolo unde este cazul), evaluarea eficienței sistemelor de întărire a comportamentelor dezirabile, evaluarea preferințelor, stabilirea contextelor de generalizare a achizițiilor învățate, stabilirea obiectivelor pentru părinți, ce vor fi urmărite în mediul de acasă și în orice alt context social în afara terapiei. După re-evaluare terapeutul transmite părinților feedback-ul ședinței, noile obiective și metode de intervenție în cadrul terapiei și obiectivele și metodele pentru mediul de acasă. În afara ședințelor de re-evaluare, părinții sunt în permanent contact cu terapeuții pentru feedback reciproc legat de urmărirea obiectivelor atât la terapie cât și acasă, îmbunătățiri sau piedici ce pot apărea și modalități de gestionare a acestora.
