Terapia de integrare sezorială metoda Ayres este o formă de terapie ce vizează integrarea optimă a stimulilor senzoriali în vederea obținerii unui echilbru emoțional, comportamental și de învățare.
Oferind persoanei stimulările de care creierul are nevoie pentru a funcționa adaptativ se re-echilibrează posibilele desincronizări senzoriale, astfel încât creierul să își urmeze evoluția programată genetic.
La baza învățării și a comportamentelor adaptative stau cele trei sisteme senzoriale primare asupra cărora se intervine prin această terapie.
Aceste sunt: sistemul senzorial vestibular, tactil și proprioceptiv. Atunci când vorbim de o patologie, inclusiv autism sau ADHD, aceste sisteme pot fi hipersenzitive sau hiposenzitive.
Dacă un simț este hipersenzitiv (mai mult), toleranța lor pentru informația senzorială prin acel simț particular va fi foarte redusă. Informațiile senzoriale normale îi vor supra-solicita. Ei vor căuta mijloace, și vor găsi, pentru a diminua informația primită.
Dacă un simț este hipo senzitiv, creierul lor va fi privat de informații senzoriale; ei vor căuta stimulări compensatorii pentru acel sistem senzorial. Trebuie să facă asta pentru a „simți normal”, la fel cum facem și noi, dar fără să înțeleagă normele sociale pe care le avem.
Terapia de integrare senzorială are aplicabilitate largă: de la nou-născuți prematur cărora le oferă experiențele senzoriale de care au fost privați prin nașterea lor înainte de termen (pentru a preveni posibilele probleme ce pot apărea din cauza prematurității), la persoane cu patologii bio-neuro-psihiatrice și până la persoane în vârstă (pentru menținerea sănătății fizice și psihice și prevenirea patologiilor corespunzătoare vârstei).
